Pentru cei care mai cred!... LUPTA CONTINUA!

duminică, 31 ianuarie 2010


MUNTELE
Fiind inalt, vertical, apropiat de cer, muntele se inscrie in simbolismul transcendentei. El este punctul de intalnire intre cer si pamant, este o axa a lumii, o scara...aceasta axa confera stabilitate si puritate fiind un refugiu din calea rautatilor. Simion Mehedinti ii numeste pe stramosii nostri daci "poporul carpatin".
Asadar exista o legatura indestructibila intre destinul Neamului Romanesc si inaltimile curate ale marii cetati carpatine. Muntii incodriti fac parte din sufletul Neamului, din Romania eterna...ei reprezinta ideea de rezistenta a Neamului, un spatiu de retragere, de meditatie si de rugaciune. Inca din cele mai vechi timpuri, marturiile istorice arata ca stramosii nostri s-au retras in linistea muntilor pentru a se organiza.
Vremurile au trecut, dusmanii s-au tot schimbat dar muntii au ramas statornici de paza ca niste strajeri, ca niste "uriasi cu fruntea-n soare".
Fiara rosie, comunismul, a starnit la randu-i o apriga miscare de rezistenta inca din 1919 cand tanarul Corneliu Zelea Codreanu a avut viziunea clara a pericolului bolsevic: satanizarea tarii.
Astfel, in padurea Dobrina s-a pus problema rezistentei din munti care va fi realizata punct cu punct peste 30 de ani. Rezistenta impotriva instaurarii bolsevismului a inceput imediat dupa confiscarea puterii de catre comunistii straini de Neam...Tara era sub ocupatie sovietica. Erau arestati, expusi anchetelor, judecati si condamnati nu doar cei ce se opuneau vehement instaurarii bolsevismului, epurarilor din cadrul armatei sau colectivizarii; familiile sau prietenii care ii ajutau pe partizani aveau si ei de suferit.
In fata acestui val masiv de agresiune, o mare parte din romanii cu suflete de eroi au luat eterna cale a muntilor. Erau organizati in grupuri de partizani care au impanzit muntii Romaniei. Asadar, intre anii 1945-1959 gasim grupuri de partizani atat in Carpatii Orientali( ex. fratii Paragina, Mihai Timaru )cat si in Carpatii Meridionali ( grupul fagarasan al lui Ion Gavrila Ogoranu), in Retezat sau Semenic, in Muntii Apuseni si Obcinile Bucovinei( Vasile Motrescu, Petru Cenusa ). Nu putem uita nici stravechii munti ai Dobrogei cu padurea Babadag unde a luptat eroic aromanul Gogu Puiu.
Aceste grupuri izolate, din pacate lipsite de coordonare la nivel national, subminau pretentia regimului rosu de a detine controlul desavarsit al tarii. Ele erau formate din tineri, batrani cu experienta militara si chiar femei! Mai erau tarani, fosti ofiteri, avocati , medici, studenti si muncitori. Armamentul de aparare era alcatuit din pusti, mitraliere sau doar revolvere ramase din timpul razboiului. Uneori munitia era o problema majora a acestor haiduci ai lui Dumnezeu( de multe ori evitau sa traga in soldatii romani trimisi pe urmele lor). De multe ori erau ajutati de oamenii din sate care le aduceau alimente sau haine; alteori chiar ii adaposteau in casele lor riscandu-si astfel libertatea.
Ceea ce este impresionant este modul in care acesti patrioti reuseau de multe ori sa scape de urmarirea temutei securitati care organiza "potere" pentru prinderea "banditilor" ca in vremurile trecute. Multi din cei care se ascundeau in codri, au fost siliti sa se predea caci securistii le terorizau familiile iar copiii lor erau exclusi din scoli. Acestia au fost condamnati la ani lungi de inchisoare iar averile le-au fost confiscate pentru "crima impotriva ordinii sociale". Majoritatea au fost condamnati la moarte iar asasinii lor obtineau recompense materiale si primeau grade superioare.
Chiar daca a fost pana la urma inabusita , Miscarea de Rezistenta din muntii Romaniei a fost un strigat demn de alarma adresat lumii intregi!

3 comentarii:

  1. A se citi la Atanasie Berzescu: "Lacrimi si sange" sau Nicolae (monahul Nectarie) Ciolacu: "Haiducii Dobrogei" despre rezistenta partizanilor din partea Timisoarei respectiv Dobrogea. Sunt pagini memorabile, de un mare dramatism. Intr-adevar, sunt lacrimi multe si sange. Eroii n-au cazut decat prin tradare, blestemata tradare romaneasca!
    Dar Dumnezue va ajuta ramasita de luptatori, eroi si martiri ca si acum sa invingem!
    Inainte. Miscarea Legionara traieste cat va trai un singur roman si crestin autentic. Pe jertfele mostilor nostri Msicarea merge inainte,asa cum Biserica sta prin Sfintii ei. Martirii sunt samanta pt crestini!
    Fabian.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dupa cum ii numea chiar Ogoranu - "cozi de topor" - pe toti cei slabi de inger, lichelele, de care e plin pamantul, sunt motivul pentru care de-a lungul istorie am fost franati inainte de a ajunge departe (pot aminti otravirea lui Burebista, tradarea lui Vlad Tepes, Mihai Viteazu si muulti altii....).
    Acelasi joc de culise mizerabil se practica si din '90 incoace, aceleasi incercari(si reusite in majoritatea cazurilor) de a dezbina pentru a ne tine la pamant.
    Legionarii ar fi fost ok daca nu ucideau in trecut. Ogoranu desi ar fi putut executa securisti in nenumarate ocazii, nu a facuto, preferand sa astepta o salvare de la americani care nu a venit niciodata. Asta e, risti si castigi sau pierzi. In aceasta asteptare s-a vazut nu doar lupta pentru supravietuire ci si tenacitatea extraordinara de care a dat dovada acest om extraordinar (si toti tovarasii lui).
    Prin memoriile lasate in cartile sale, avem o lectie de istorie care ma face sa fiu mandru ca sunt roman!

    RăspundețiȘtergere