CARTEA LUI - de ANDREI CIURUNGA (fost detinut politic)


Cineva mi-a adus-o pe ascuns, pe sub haina,
ca pe-un steag tricolor, ca pe o taina.
La-nceput n-am stiut ce era:
aripa de inger sau stea?
Dar simteam arzand lumina.

Am luat-o cu graba ciudata,
cu mainile inca fierbinti de lopata.

O carte aici, printre beznele adanci,
cazuta si ea,ca si mine,pe branci.
Avea foile rupte,zdrelite,murdare,
de-atata colind din inchisoare-n inchisoare.

Slovele sale de mult le stiam,
iar cu cel ce le-a scris parca frate eram
si atat de al nostru-l simteam,
incat,de-ar fi fost sa-mi apara in usa,
l-as fi prins binisor de catusa
si numai din ochi, fara grai,
i-as fi spus:"Buna seara, Mihai!
Culca-te aici,langa mine,
caci locul acesta-i menit pentru tine
de mult, de mai bine de-un veac"...

Dar iata: la pagina saizeci si sapte
soaptele cartii n-au mai fost soapte,
ci scrasnet, si urlet, si tunet,
in tample ciocan cu rasunet.
Cuvintele tari au dat buzna din carte,
injunghiate de moarte
si-au iesit in ograda deodata,
catre gardul de sarma ghimpata
catre portile prinse-n zavoare,
catre blidele fara mancare,
catre carcera-n care-au murit asta iarna
ai nostri, cei multi, ferecati,
cu lantul cat mana de brat:

"Cine-a indragit strainii,
manca-i-ar inima cainii,
manca-i-ar casa pustia
si neamul nemernicia!"

Se facu multa liniste apoi,
cuvintele s-au tras inapoi,
cuminti in sicriul din carte,
caci norii cernisera zarea.
Gornistul suna DESTEPTAREA...